Ce rămâne din dezbaterea publică

Dezbaterea publică nu dispare atunci când oamenii tac. Se mută în forme mai sărace: reacții scurte, suspiciuni, citate rupte din context. Din ele se poate trăi o zi, nu se poate înțelege o problemă.

Prefer textele care își asumă un punct de vedere și își arată limitele. Nu pentru că modestia ar fi o strategie, ci pentru că dreptul lucrează cu situații care nu încap într-o singură formulă.

Ce rămâne, dacă rămâne ceva, este obiceiul de a citi până la capăt. Inclusiv argumentul care te incomodează. Mai ales pe acela.